Înființare
Învățământul specializat de arhitectură din Iași a debutat în 1970 în cadrul Institutului Politehnic, sub conducerea arhitectului Nicolae Porumbescu. Viziunea sa originală, capacitatea lui de a îmbina principiile arhitecturii moderniste și armonia celei tradiționale românești, au conturat un specific aparte școlii, care a influențat la acea vreme generații întregi de studenți și profesori.
Funcționare
În mod similar cu centrele universitare din Cluj și Timișoara, a căror specializări în domeniu au fost înființate în același an, școala de arhitectură a fost integrată cu cea de construcții ca secție distinctă cu durata studiilor de trei ani.
În perioada 1980-1989 secțiilor de arhitectură din provincie nu li s-a mai acordat cifra de școlarizare, în anul 1983 absolvind ultima serie de conductori arhitecți.
În anul 1990, pe baza aprobării Ministerului Învățământului, activitatea Școlilor de Arhitectură din Iași, Cluj și Timișoara a fost reluată, cu un nou statut academic: durata studiilor – 6 ani (cursuri de zi) și acordarea diplomei de arhitect.
De la data de 24 noiembrie 1992, prin hotărârea Senatului Universității Tehnice “Gheorghe Asachi” Iași, Secția de Arhitectură poartă numele arhitectului și omului de cultură român George Matei Cantacuzino.
În anul 2003 prin Hotărâre de Guvern, școala ieșeană de arhitectură devine facultate.
Din anul 2007 diploma de arhitect acordată de Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino” din Iași este recunoscută la nivel european.
Nicolae Porumbescu
Personalitate marcantă a arhitecturii românești a anilor `60-`80, Nicolae Porumbescu se remarcă printr-o originalitate expresivă în care forme tradiționale sunt transpuse și reinterpretate cu ajutorul materialelor de construcție moderne. Betonul armat utilizat în clădirile proiectate de el ia forme simultan delicate și pline de forță și încearcă să redefinească ornamentația unei epoci dominate de utilitarism. Admirator al lui Frank Lloyd Wright, Le Corbusier și al arhitecturii moderne japoneze, profesorul Porumbescu a fost într-o continuă căutare a sensurilor profunde și a tainelor artei edificării. Dinamica deosebită a spațiilor interioare, echilibrul compoziției volumetrice, expresivitatea materialelor și calitatea detaliilor constructive sunt coordonatele ce au definit în permanență proiectele sale. (link proiecte)
Clădirea facultății
Proiectată în anul 1970 sub directa îndrumare a arhitectului Nicolae Porumbescu, clădirea Facultății din Iași reprezintă o adevărată lecție de teoria arhitecturii aplicată. Organizată în jurul unei curți interioare pentru a asigura un grad de luminare adecvat activității de proiectare, clădirea are o aparență de lejeritate subliniată de suprafețele vitrate generoase prin intermediul cărora se deschide atât spre exterior cât și spre interior.
Spațiul central este dinamic atât prin succesiunea de supante dublate prin rezolvarea pe seminiveluri cât și prin percepția scării monumentale, element dominant care leagă și tensionează vizual interiorul prin masivitatea și sculpturalitatea sa. Același element arhitectural articulează volumetric accesul principal în clădire. Scara exterioară realizează un accent compozițional și atrage atenția printr-o serie de ritmuri de și volume și reliefuri care spațializează planul fațadei.
Planul este extrem de simplu și practic oferind în același timp ergonomie și o claritate remarcabilă în care axele deschise vizual și lumina au un rol determinant.
Varietatea mare de texturi obținute prin tratarea diferită a tencuielilor sporește complexitatea percepției spațiului interior, efect atins și prin suprapunerea diferitelor transparențe ale anvelopantei.
Vegetația curții oferă un spectacol viu al păsărilor în permanentă mișcare și variația cromatică a schimbării anotimpurilor încadrate ca o operă de artă în rama imaginară a unui cub perfect.