G.M. Cantacuzino – biografie – Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

1899 Se naste la 11/23 mai la Viena in Metternichgasse 10, George Matei Cantacuzino, fiul lui N. B. Cantacuzino si al Marcelei Bibescu, nepoata de fiu a Domnitorului Gh. Bibescu. Tatal viitorului arhitect fusese mutat la Viena inca in 1895 ca secretar clasa a II-a al misiunii romane din capitala Imperiului habsburgic. N. B. Cantacuzino se inrudea, indirect, cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. “Voda si tata – avea sa scrie N. B. Cantacuzino – erau inruditi prin alianta caci Elena Doamna, nascuta Rosetti – Solesco era vara primara a tatei si chiar a mamei mele, nascuta Rosetti – Balanescu.” Despre bunicul sau, Nicolae Canta – Mare Logofat pe timpul domnului Mihai Sturdza – N. B. Cantacuzino isi amintea ca de un om inzestrat si foarte cultivat, care atrasese atentia prin calitatile lui imparatului Franz Josef. Cu prilejul unei audiente la imparat, acesta ii va spune:

“Desi este tare mult de atunci, am pastrat amintirea << Printului Cantacuzino >> ca a unui om foarte distins si convorbirea noastra mi-a ramas intiparita in minte. Am fost foarte mirat si impresionat de aceste cuvinte magulitoare si putin dispus a da un titlu de noblete coboritorilor familiilor noastre domnitoare ” (N. B. Cantacuzino: Amintirile unui diplomat roman).

Atit prin filiera paterna sau materna , cit si, mai tirziu, prin aceea din partea sotiei, G. M. Cantacuzino se mai inrudea, direct sau indirect, cu o serie de personalitati ca Martha Bibescu, Anne de Noailles, domnitorul Barbu Dimitrie Stirbey, Nicolae Ghika-Budesti, Gheorghe Bals, cu pictorii Theodor Pallady, Puvis de Chavannes, Theodore Chasseriau etc.
G. M. Cantacuzino va locui la Viena pina in 1909 cind tatal sau este chemat in tara si numit, pentru scurt timp, secretar general in Ministerul de Externe.

1916 G. M. Cantacuzino trece bacalaureatul la Sf. Sava dupa studii liceale facute la Montreux si la Lausanne, in Elvetia. Vacantele si le petrecuse in Romania, indeosebi in Moldova.

1917-1918 Intra voluntar in armata unde, a fost cel mai tinar sublocotenent al Armatei Romane; va participa la operatii militare in Carpati. Amintindu-si de aceasta perioada, G. M. Cantacuzino avea sa scrie in 1937:

“Era in timpul luptei de la Soveja, acum 18 ani, cind luam parte la atacul unui regiment de telefonisti. Silueta cenusie a oamenilor, incarcati cu saci si cu arme, marea liniste dinainte de actiune, inaintarea pe un povirnis de deal imi lasase pe atunci fugara si profetica imagine a unui cimitir cu troite de piatra sau de lemn, raspindite intr-un lan”. (Lumina romaneasca.)

Este demobilizat la Iasi dupa semnarea tratatului de pace. In timpul armistitiului de la 11 noiembrie 1918 va strabate Moldova impreuna cu prietenul sau Horia Teodoru, amindoi fixindu-si impresiile intr-o serie de desene ce vor fi expuse in cadrul expozitiei de ” documente arhitectonice ” deschisa scurt timp dupa aceea la “Casa Scoalelor”.

Dupa o adevarata odisee traita in zilele furtunoase ale acestor ani cind, ca diplomat roman, va strabate mai multe capitale europene, in ziua armistitiului N. B. Cantacuzino va fi martorul atmosferei de entuziasm popular de pe strazile capitalei franceze. Preocuparea sa in acele zile nu era insa Parisul ci “asteptarea familiei mele pe care n-o vazusem de cinci ani. Asteptam si sosirea fiului meu cel mai mare (G. M. Cantacuzino n.n.) care era demobilizat si se imbarcase cu un rest de trupe franceze pe un vas care naviga spre Marsilia “.

1919 Impreuna cu viitorul arhitect si profesor Horia Teodoru, G. M. Cantacuzino ajunge de la Marsilia la Paris unde se va intilni cu tatal sau. In acelasi volum de amintiri, rememorind aceasta perioada, tatal sau scria: ” Fiul meu sosea atunci la Paris, insotit de un prieten roman, nerabdatori amindoi de a incepe studiile lor de arhitectura la vestita ” Ecole nationale des Beaux Arts”.(…)

Fiul meu, cu alti camarazi romani, s-a instalat “rive gauche”, in “rue du Cherche-Midi” in apropierea imediata a B-dului “du Montparnasse” intr-un modest apartament, cum se cuvine unor studenti. Ce bucurie aveam sa-i surprind o data sau de doua ori pe saptamina, sa iau parte la viata lor de munca si a asista la mersul atit de interesant al studiilor lor. Uitam la rindul meu anii cari incepeau sa apese pe umerii mei si ma regaseam in gind la virsta de 20 de ani.” (Amintirile unui diplomat roman.)

In afara de Horia Teodoru, camarazii sai romani din aceasta perioada – camarazi de care avea sa-l lege o statornica prietenie de-a lungul intregii sale vieti – mai erau viitorul arhitect Ion Davidescu, profesorul Alexandru Rosetti, viitorul medic Al. Moruzi. Acestui grup li se va alatura si sculptorul Ion Jalea, Horia Creanga, Catul Bogdan, Lucia Dumbraveanu, Maria Ralet, Gheorghe Bratianu – fiul lui Ionel Bratianu etc.

1919 La 10 iulie G. M. Cantacuzino reuseste la probele de admitere la Beaux-Arts din Paris.

Incepe lucrari de restaurare la palatul de la Mogosoaia. In scrisoarea pe care i-o va adresa in 1935, din Isfahan, Marthei Bibescu avea sa-si aminteasca aceasta experienta ca pe un pretios moment al vietii : ” Cind traiam inauntrul hotarelor parcului, fata in fata cu palatul la care lucram cu evlavie in tovarasia zidarilor mei tigani, ma simteam detinator al unui intins privilegiu : acela de a trai intr-o lume aparte, feriti de preocuparile contemporane, lume a carei singuratate era aparata de umbrele parcului, de cursul lin al unei ape incete si de virila armonie a arhitecturilor de caramida si piatra” (Patrar de veghe).

1923 Impreuna cu A. Schmiedigen, cu care infiintase un birou de arhitectura si studii, executa proiectul constructiei Palatului Bancii Chrissoveloni din Str. Lipscani Nr 8 (actuala Banca de Investitii) care va fi inaugurata in aprilie 1928. Incepind de acum, in cadrul aceluiasi birou de arhitectura G. M. Cantacuzino va mai realiza o serie de proiecte-studii (cule, case de tara) si alte lucrari.

1923 Paginile pe care incepe sa le scrie de la aceasta data atesta deja aria de preocupari viitoare a eseistului in directia valorificarii universului de forme plastice al artei romanesti.

1926 Publica la Editura ” Socec” substantialul text Introducere la studiul arhitecturii. Se casatoreste in 10 ianuarie 1926 cu Sanda Stirbei.

1927 La 15 octombrie, in revista L ,architecture ce apare la Paris, publica articolul L’,architecture roumaine d’aujourd ‘hui.

1928 Scrie la Paris si Vicenza studiul consacrat vietii si operei celebrului arhitect renascentist Andrea Palladio ale carui creatii avusese prilejul sa le cunoasca in Italia. Insotit de 12 desene ale autorului, studiul va aparea, in limba franceza, la Editura “Cartea Romaneasca”. La 6 septembrie 1928 se naste fiul sau Serban.

1929 Apare la Paris la “Ancienne Maison Auguste Vincent” (editori Vincent, Freal) impunatorul si elegantul album Palais de la Banque Chrissoveloni, Bucarest, G. M. Cantacuzene, Aug. Schmiedigen, architectes. Avind ca prefata textul unei scrisori adresata de G. Gromort lui G. M. Cantacuzino, albumul contine, in afara celor 64 de planse, si o scurta introducere in care G. M. Cantacuzino explica conceptia care i-a calauzit in realizarea “acestei armonii intre util si frumos”. Talmacind viziunea arhitectilor de a fi conceput ca pe un palat de inspiratie palladiana, o cladire a carei functie era una strict utilitara, G. Gromort va asemui acest edificiu, gindit in stil neoclasic, cu un “palazzo vicentin”.

La 19 decembrie obtine diploma la Beaux-Arts.

1930 Desfasoara timp de cinci ani in tara o neobosita activitate ca arhitect, concepind o serie de lucrari importante: ansamblul de la Eforie, hala I.A.R. la Brasov, Casa Radiodifuziunii de la Bod, biserica din Tetcani, o serie de vile etc.

In acest an si in cel urmator prezinta la Societatea de difuziune radiotelefonica un ciclu de conferinte pe tema “Arhitectura romaneasca”. Aceste texte vor intra in cuprinsul cartii Arcade, firide si lespezi.

1931 La 15 ianuarie in sala “Ileana” din libraria “Cartea Romaneasca” (de pe Bulevardul Academiei) are loc vernisajul unei expozitii de pictura a lui G.M.Cantacuzino, – expozitie ce cuprindea 62 de picturi si 41 desene.

“Motivele variate ale artistului – avea sa scrie Tudor Arghezi in cronica sa plastica din ziarul Miscarea (nr. 46, din 20 ianuarie 1931) – duc de la peisajul tarii pina la nudul sincer, si de la un interior cu perdeaua calma in lumina alburie, pina la interiorul luxuriant al padurii framintate si al cimpiei (…) Alaturi de accentul individual, se poate deslusi la domnul Cantacuzino un sens decorativ deosebit de armonic si de viu.”
“As vrea sa am in colectia mea restrinsa proiectata – scrie Camil Petrescu doi ani mai tirziu in Romania literara – cit mai multe din aceste tablouri in care fierberea lui interioara isi cauta seniorial expresie.”

Expozitiei din 1931 avea sa ii urmeze, ulterior, altele deschise la Muzeul Toma Stelian, Caminul Artei (Kretzulescu) si la Libraria italiana.

In Revista Istorica Romana publica o interesanta recenzie la o carte a lui Paul Henry consacrata vechii arhitecturi moldovenesti.

1932 Apare la Editura “Cartea Romaneasca” volumul Arcade, firide si lespezi. Cartea este amplu si elogios comentata de Mihail Sebastian si Perpessicius.

G.M.Cantacuzino continua timp de mai multi ani sa prezinte la radio conferinte pe teme de arhitectura si arta romaneasca sau antica. Unele dintre acestea vor fi cuprinse in volumul Izvoare si popasuri. Dintre textele cvasiinedite, datind din aceasta perioada si pastrate in arhiva radioului se remarca cele intitulate Locuinta romaneasca, Orasele romanesti de miine, Orasele la mare si la Dunare, Lumina romaneasca, Valea Jiului, Pe drumurile Orientului, Satul romanesc, Afirmarea romaneasca peste ocean, Morminte de lut, oale de piatra, Oale de lut, morminte de piatra, Memfis, Teba, Cultul soarelui, Egeea, Epoca sa-ta si transformarea notiunii de personalitate etc.

1933 Publica in Revista Istorica Romana (vol. III, 1) studiul Considerations generales sur la genese de l’art moldave.

1934 In Editura Fundatiilor (colectia “Scriitori romani contemporani”) apare volumul Izvoare si popasuri.

Publica in revista franceza L’Architecture d’Aujourd’hui (Nr. 5) articolul intitulat Tendances dans l’architecture roumaine d’aujourd’hui.

In Biblioteca Urbanistica nr. 33 apare Rezumatul memoriului justificativ al Planului Director de Sistematizare, intocmit de Duiliu Marcu, G.M.Cantacuzino, R. Bolomey, I. Davidescu, ing. T. Radulescu.

Din acest an pina in 1940 G.M.Cantacuzino va concepe o serie de edificii care il va impune in epoca ca pe unul dintre cei mai valorosi arhitecti ai nostri: imobilul din Piata Universitatii unde a functionat pina mai anii trecuti TAROM-ul, blocurile Kretzulescu (din piata Amzei) si cel din Dionisie Lupu (colt cu Cosmonautilor), bisericile Flaminda (din Cimpulung-Muscel), Bailesti (Dolj), Seini, Hotelul Rex de la Mamaia (impreuna cu arhitectul Vasile Arion), Casa de cura de la Olanesti etc. Aceasta perioada se dovedeste extrem de fecunda si pentru publicist care, in afara conferintelor tinute la radio, va desfasura o vie activitate in coloanele Revistei Fundatiilor regale unde va publica importante articole despre arta si arhitectura romaneasca precum: O capitala, Consideratiuni asupra arhitecturii functionale, Forma si formalism, Modernismul si arhitectura romaneasca, Iasii, George Bals, Despre posibilitatile unei arhitecturi romanesti, Experienta americana, etc.

1936-1937 Tot in Revista Fundatiilor regale va publica texte ca Bagdadul, Desertul, Apele Tigrului, Siraz ce vor constitui capitole distincte ale viitorului sau volum Patrar de veghe.

1938 In luna martie apare la Editura “Cartea Romaneasca” volumul Patrar de veghe care este recenzat intre altii de Mihail Sdebastian si G.Calinescu.

In luna mai G.M.Cantacuzino intreprinde prima sa calatorie in S.U.A.

La 13 decembrie prezinta la radio “Pavilionul national al Romaniei la Expozitia de la New York.

1939 Vara calatoreste din nou in S.U.A. cu prilejul Expozitiei Universale de la New York, unde Romania este prezenta cu un pavilion.

La 31 august vorbeste la radio despre “Afirmarea romaneasca peste ocean”.

Toamna apare primul numar din seria de opt al Caietelor de arta si critica Simetria, revista anuala, de o inalta tinuta estetica si acuratete grafica, redactata la inceput de G.M.Cantacuzino, O. Doicescu, Matila Ghyka si P.E.Miclescu. Biroul-atelier al lui G.M.Cantacuzino din Calea Grivitei nr.1, colt cu Calea Victoriei (cladirea nu mai exista astazi) serveste drept sediu redactional. Timp de citiva ani, pina in 1947, in cele opt numere ale revistei, G.M.Cantacuzino va publica numeroase studii, articole, recenzii, note care vor avea o pondere importanta in ansamblul operei sale eseistice. In afara succintelor si denselor articole aparute in cadrul rubricii “Dictionar”, din productia publicistica a acestor ani tiparita in Simetria se detaseaza prin valoarea lor, o serie de studii si articole ca: Arhitectura si peizajul, Invatamintul plastic, Amateorism si urbanism, Catedrala din Chartres, Un amator de arta: Goethe, Despre stilul romanesc, Peisajul romanesc si pictorii sai etc.

1940 Prabusirea blocului Carlton in timpul cutremurului de la 10 noiembrie atrage invinuirea de catre autoritati a constructorilor cit si a arhitectului G.M.Cantacuzino. Comisia de ancheta va stabili o serie de cauze particulare care au dus la prabusirea cladirii, cauze ce nu se datorau arhitectului. G.M.Cantacuzino este scutit de orice urmarire penala.

Isi continua activitatea publicistica in Simetria si Revista Fundatiilor regale.

1942 Din octombrie 1942 pina in mai 1948 preda cursuri ca profesor suplinitor de “Istoria si teoria arhitecturii”. La catedra, in fata studentilor vocatia de mare pedagog a lui G.M.Cantacuzino isi afla astfel climatul cel mai cel mai prielnic de manifestare. Fostii sai studenti isi vor aminti de acele cursuri ca de niste momente unice, de adevarata initiere in universul artei si al culturii. Rememorind impresiile acelor ani cind, ca student in anul III, audiase cursurile profesorului. Dr. Arh. Radu Patrulius scris:

“Era un magician al cuvintului si al desenului: idei clare enuntate direct, completate cu schite expresive. Nu avea nevoie de note scrise, punctaje, breviare, carti, filme sau diapozitive.
Pe o scena fara decoruri – un podium, catedra si fundalul tabeli – invia in fata ochilor nostri mult mindre lumi apuse.
[…] In primul rind era impunator prin prestanta sa, privirea vie si timbrul cald al graiului sau. Avea un incontestabil talent retoric. Inainte de a fi profesor se afirmase cu zece ani in urma ca un bun vorbitor in conferintele sale radiodifuzate. In mica sala a anului III, intrau si alti auditori, cuprinsi ca si noi, pe nesimtite, de vraja expunerii. Uitam sa luam note. Ne inlantuia atentia cu o mare bogatie de cuvinte, dar fara formulari esoterice.
Desi cred ca era cel mai calatorit dintre profesori, nu obisnuia sa amestece amintiri turistice cu impresii strict profesionale.”

N. B. Cantacuzino incheie la Sinaia (Izvor) volumul cu caracter memorialistic Amintirile unui diplomat roman – carte ce va aparea mai intii in limba franceza, iar mai apoi, in 1945, in limba romana la editura “Cartea Romaneasca”, insotit de un calduros “cuvint de introducere” al lui Nicolae Iorga.

1944-1946 G.M.Cantacuzino isi continua activitatea publicistica in coloanele revistei Viata romaneasca unde in cadrul rubricii “Cronica plastica” va publica alaturi de fragmente din viitorul volum Despre o estetica a reconstructiei si o serie de articole pe teme plastice, consacrate creatiei unor pictori, unor expozitii sau saloane oficiale.

1947 Apare la Editura “Cartea Romaneasca” volumul Despre o estetica a reconstructiei.

In decembrie scrie studiul Introducere la cercetarea textelor lui Vitruviu, lucrare nepublicata inca.

Dupa razboi, G.M.Cantacuzino isi continua activitatea de arhitect, concepind o serie de vile precum si alte constructii, intre care cea mai impunatoare este cladirea Institutului de studii si proiectari energetice de pe B-dul Republicii din Bucuresti.

Este arestat in 1948. Inchis la Aiud, 9 luni la secret. Condamnat la 5 ani de inchisoare cu munca silnica. Lucreaza la Canal. Eliberat in 1953 este angajat la Monumentele Istorice.

1953-1956 Desfasoara in cadrul D.M.I. o intensa activitate de catalogare a vechilor monumente si lacasuri de arta romanesti.

1956 Restaureaza unele ctitorii din nordul Moldovei. La 3 octombrie in sala de expozitii din Parcul Herastrau are loc deschiderea unei expozitii de pictura a lui G.M.Cantacuzino. Expozitia cuprinde 150 de tablouri. In cuvintul de deschidere, rostit cu acel prilej, acelasi Tudor Arghezi care prefatase catalogul expozitiei lui G.M.Cantacuzino din 1943, spunea:

“Mai-nainte de a fi cutezat sa ies in public cu asemenea semne, notate pe o hirtie, venisem sa vad ce a mai putut sa izbuteasca, dupa atitia ani de tacere a paletei, arhitectul, si am plecat din mijlocul tablourilor lui, concentrate ca niste sonete, mai curat si mai intinerit. Fiecare din poemele in culori, din jurul nostru, surinde sensibilitati si rosteste, parca pe soptite, farmecul pamintului romanesc.”

Aceasta expozitie a adunat asa de multa lume incit autoritatile au inchis-o dupa citeva zile.

Tot in acest an G.M.Cantacuzino sufera un accident de circulatie linga Sucevita – accident care il imobilizeaza la pat timp de citeva luni. Isi pierde postul la Monumentele istorice fiind acuzat ca este un inamic al poporului.

1957-1959 Realizeaza pavilioanele ansamblului arhitectural al Palatului Mitropoliei din Iasi. Opera comandata de mitropolitul Moldovei dar neputind sa declare oficial ca i-a dat de lucru lui G.M.Cantacuzino ii plateste un salariu din fonduri personale.

Continua sa adauge noi pagini jurnalului sau ce s-ar fi intitulat Scrisorile catre Simon.

1960 La 1 noiembrie G.M.Cantacuzino se stinge din viata la Iasi, fiind inmormintat la cimitirul Eternitatea. Mesterii care lucrasera piatra la palatul Mitropoliei ii lucreaza si-i ridica crucea de pe mormint.